Refugiu

Hoinăresc pe străzi necunoscute, cu sufletul îngheţat, respirând numai pentru a mai aburi puţin aerul cristalin ce merge la pas cu mine. Aici, pe aleile astea întunecoase, nu e nici bine, nu e nici rău, nu e nici linişte, nici zgomot. Nu e nici frică, nici pace. E indiferenţă, o indiferenţă care se asortează perfect cu aerul rece şi apăsător.

Aici, oricât de multe sentimente ai avea, ele îngheaţă din momentul în care ai pus piciorul pe alee. Un abis de indiferenţă te atinge uşor pe lobul urechii, iar frigul te încolăceşte atât de tare, că nici sufletul nu mai ştii dacă e în tine.

Aici, e bine să vii când e întuneric şi nu vede nimeni cât de gol poţi fi pe dinăuntru, astea sunt aleile unde din când în când, toţi ne nimerim, pentru e ne pietrifica inimile şi durerile...măcar pentru o clipă.