Picături de suflet

Dincolo de cuvinte, de zâmbete şi gesturi, se nasc faptele noastre. În final, ele contează cel mai mult.Nu frumuseţea cuvintelor, nu puterea sentimentelor, ci faptele. Ele definesc fiinţa, omul din tine. Identitatea personală pare mai greu de creionat decât credem. Puterea şi vulnerabilitatea se îmbină într-o armonie înfricoşătoare în viaţa ta.

Cât de uşor este să te agăţi de oamenii din jurul tău, să depinzi de cei din jur. Dar după ce deschizi ochii, după ce termini de citit basmul vieţii tale, observi cât de singur eşti. Nu te ai decât pe tine şi faptele tale. Cuvintele prind aripi, îşi iau zborul, atât de uşor...ca şi cum nu ar fi existat.

Viaţa este expresia imperfecţiunii, a haosului, a durerii, a avalanşei, a aventurii, o aventură prea mare pentru unii. Oricât de fragil ai fi, trebuie să înveţi să ascunzi asta, să te antrenezi. Ai putea foarte uşor să te frângi, tocmai "din cauza" identităţii tale, personalităţii tale.

Firea mea dramatică le duce la extremă pe toate, fie una pozitivă, fie una negativă. Mă ascund in spatele unui zâmbet, unui freamăt de optimism, unei picături de putere. Mă mint că dansez în paşii melodiei, dar de fapt mă împiedic şi uit mereu paşii. Şi atunci, afişez zâmbetul ăla naiv,sperând că voi cuceri inimi. Singura inimă ce trebuie cucerită e inima mea.

Cineva îmi zicea să nu mai fiu aşa dependentă...Poate că m-am născut când nu trebuia, poate că încă apreciez oamenii şi mă îndrăgostesc de ei. Poate că sunt prea extrovertită, impulsivă, imatură, dar înlăuntrul meu zace un om mai puternic decât mulţi alţi oameni ce, la prima vedere, par de piatră. Prefer să imi vezi vulnerabilitatea prin ochii lăcrimând, decât să nu vezi nimic printre privirile de sticlă ce mi le-ar afişa puterea.

Ca furtuna în pahar, ca peştele pe uscat, mă agit şi eu, sperând că voi găsi liniştea sufltească pe care o caut cu atâta disperare. Dar abia în seara asta mi-am dat seama, acea linişte pentru mine nu mai există. A murit acum mult timp.

Da, ăsta e sufletul meu, asta sunt eu. Nu sunt în tipar, nu voi fi, şi de ar fi să pierd, înseamnă că nici nu am câştigat. NU sunt un suflet normal, prefer eticheta de Special. Visele nu mi le poate fura nimeni, imaginaţia este marea bogăţie a omului. Acolo,ai tot şi eşti tot ce nu poţi fi aici. Acolo nu există neputinţă.

Plâng cuvintele, uitate pe o bancă, lângă două inimi atât de diferite.

Nu tremur de frig, tremur de frică,de frică ...ai dreptate!