Suflet bosumflat

Gândurile mele sunt picături reci de ploaie, ce sting sufletul ăsta care e gata să ia foc, aici lângă umbra vieţii. Încet, încet nu rămâne decât un pumn de cenuşă dintr-un suflet vesel şi viu. Ideile sunt umbrele spiritului meu ce aleargă dezorientat prin lumea asta haotică şi dezechilibrată.

Clipele o iau la goană pe culoarul timpului, se împing unele pe altele, grăbindu-se să moară cât mai repede. Şi în negura asta, nu aş vrea decât să îmi colorez puţin viaţa, să arunc culoarea speranţei pe sufeltul meu ursuz şi încruntat. Sufletul meu e bosumflat. Aşteaptă roua şi răsăritul ca să poată zâmbi din nou. Până atunci, stă acolo. Cuminte şi bosumflat.

Amintirile sunt gustul dulce-amărui al trecutului, ce încearcă să păşească timid pe tărâmul prezentului. Sunt sclipiri de emoţie, de trăire intensă ce luminează Universul şi chipul întunecat al Lumii.

Demonii din tine sunt doar nişte copii rătăciţi ai spiritului tău rebel. Ai putea uşor înghiţi, într-o clipă lumea asta de carton ce ne înconjoară, ai putea uşor strânge în pumni şi sfărâmiţa chipul Lumii. Şi totuşi nu o faci...

Te întorci în adâncul apelor, îţi numeri demonii şi aştepţi.