Eu pentru mine

Azi am făcut numai ce am vrut eu. Azi am ieşit din firul normal şi plictisitor al zilelor, am refuzat să mai fac toate după anumite tipare, să fiu îngrădită de regulile altora, doar pentru că aşa "este bine".

Am citit ce am vrut eu, am dormit cât am vrut eu, m-am bucurat de ultimele ore ale weekend-ului, singură în casă. Am descoperit că şi singură îmi este bine. Nu mai am aceeaşi dependenţă de oameni pe care o aveam înainte. Sau poate încerc să mă amăgesc singură. Mi-am dat seama că oamenii fac numai ce vor ei, nu ce vrei tu. Indiferent cât suferi,râzi sau plângi, oamenii nu se gândesc decât la ei înşişi. Aşa facem cu toţii.

În singurătate, te dăruieşti numai ţie însuţi, nu rişti să dai fără să primeşti. De aceea, uneori singurătatea devine atât de tentantă. Şi totuşi ştiu cât de mult mă sperie singurătatea, cât de mult îmi doresc oameni în jur.

Rămân eu cu cafeaua mea, spre sfârşit de zi de duminică...bucurându-mă de mine însămi.